• o pedeapsă lansată de unul dintre părinţi îl va determina pe copil să caute refugiu în braţele celuilalt părinte

Cînd părinţii nu respectă acelaşi set de reguli, copiii sînt primii care detectează eventualele “portiţe de scăpare”. O pedeapsă primită de la mama, pe care tata o ignoră sau chiar o neagă, îl determină pe copil să-şi construiască imagini contradictorii atît despre cei doi, cît şi despre sine, să se simtă nedreptăţit şi chiar să pună etichete.

“Mama rea” şi “tatăl rău” care nu lasă copilul să se uite la televizor sau să mănînce îngheţată se vor gîndi de două ori înainte de a lansa interdicţiile, dacă ţin la “imaginea” lor în faţa odraslei. Specialiştii susţin însă că pedepsele şi recompensele joacă un rol important în educaţie: “Este bine să spună cînd îl pedepseşti că eşti părinte rău, iar cînd îl răsplăteşti, că eşti bun. Înseamnă că, depăşind nivelul iniţierii, copilul începe să se caute pe sine, înseamnă că deja înţelege care este diferenţa între bine şi rău. Cînd deja face diferenţa între mama bună şi mama rea, începe să capete identitate, avînd în vedere că pînă la o vîrstă copilul este în simbioză cu mama”, apreciază psihoterapeutul Diana Ciubotaru, preşedintele Asociaţiei de Psihoterapia Familiei şi a Cuplului Iaşi.

Majoritatea părinţilor îşi condiţionează copiii. Cei mici prind repede “trucul”, învaţă astfel că pot obţine ceva dacă se poartă frumos, dacă iau note mari etc, dar învaţă şi să condiţioneze la rîndul lor. Micii “tirani” întorc repede lucrurile în favoarea lor, mergînd pînă la ameninţări comico-dramatice, de obicei nişte sinteze rezultate din spusele, în alt context, ale celor mari: “Dacă nu-mi cumperi role, nu te mai iubesc”.

Condiţionarea lansată în termenii “dacă…, atunci…” funcţionează, dar monedele schimbului nu pot fi alese la întîmplare. “Toate recompensele trebuie făcute fără să condiţionezi iubirea. Nu pedepseşti şi nu recompensezi iubirea. Cînd pui iubirea ca monedă de schimb, loveşti cel mai profund”, avertizează psihoterapeutul ieşean. Copilul va învăţa, astfel, că totul se plăteşte cu frică. “Şi este greu să trăieşti o viaţă întreagă fugind de frică, de starea aceea de disconfort pe care o ai după ce acţionezi într-un anumit fel”, ne-a mai spus Diana Ciubotaru.

Oricare ar fi pedeapsa pe care ar aplica-o, părinţii nu trebuie să uite însă că scopul lor este să-şi educe, să-şi disciplineze copilul, şi nu să-l umilească. O emisiune absolut insuportabilă, “Supernanny”, difuzată nu demult la televizor, a avut ca “urmare” o carte foarte bine scrisă – “Şi tu poţi fi supernanny”, de Irina Petrea (Editura “Trei”). La capitolul “pedepse”, autoarea se dovedeşte a fi chiar foarte convingătoare: “Dacă vrei să-i dai o lecţie, dacă vrei ca el să înveţe din greşeala lui, nu-i răni sentimentele – cuvintele tale, în loc să aibă efect la nivel cognitiv, acţionează la nivel afectiv. În loc să tragă învăţămintele de rigoare, copilul crede că nu-l mai iubeşti, că nu-ţi mai place de el, că nu e bun de nimic – asta e tot ce rămîne, aşa că să nu te miri de ce lucrurile se repetă”.

Gina Popa www.evenimentul.ro

Pe aceeasi tema