Azi va invit la concurs. Pentru ca am tot scris de placerea lecturii pentru copii iata ca pe curbubeu.com puteti castiga o carte pe care sa i-o cititi prichindelului vostru.

Succes!

Ma bag si eu in seama la o leapsa pentru ca e un subiect care ma intereseaza foarte tare. Bineinteles ca ne-am dori sa-i vedem pe copiii nostri citind cat mai mult si sigur ca daca stam cu mainile incrucisate si asteptam sa-i apuce cheful cred ca vom avea o mare dezamagire.
Eu pot sa vorbesc pentru copii relativ mici, Mara are 7 ani si jumatate. Pentru copiii mai mari cred ca e putin diferita abordarea.
In primul rand copiii sunt tentati sa-i imite pe adultii din jurul lor. De aceea cred ca e important sa te vada citind, sa stie ca iti place sa citesti si sa fie si el tentat sa afle ce e asa interesant la o carte. Dupa ce ii trezesti interesul trebuie sa gasesti carti portivite cu varsta si care sa-i placa intradevar. Nu e obligatoriu sa-i placa aceleasi carti care iti placeau tie la varsta lui sau care plac altor copii de varste asemanatoare. Si, ca in orice abordare a copiilor, cel mai important e sa fii perseverent si sa ai rabdare. Nu-l atrage cartea propusa de tine gasesti alta, o va citi si pe aceasta mai tarziu, cand va fi mai deschis.
Mara a indragit de la 2 ani carti de genul: Primele mele 1000 de cuvinte, apoi sa invatam culorile, formele, ceasul. Evident ca la inceput doar le-a admirat, ma intreba de fiecare desen, uneori de nenumarate ori, dar a ajuns sa le “citeasca” singura si sa fie foarte mandra de asta. Au urmat carti de povesti foarte scurte si foarte ilustrate, carti de povesti cu abtibilduri in locul unor cuvinte, aceste fiind foarte utile in diferite etape. La inceput ii citeam eu povestea si ea lipea abtibildurile in locurile corespunzatoare, mai tarziu, dupa ce a invatat sa citeasca ii era usor sa citeasca de aici, fonturile erau mari si unele cuvinte erau ilustrate, deci mult mai usor pentru ea. Si cartile mici de povesti, care aveau atasat un animalut (tin minte un purcelus si un cal, de plus, ce scoteau capul prin pagini) au atras-o. La inceput se juca cu animalutul in timp ce-i citeam eu povestea, mai tarziu era foarte bucuroasa ca poate ea sa citeasca singura povestea respectiva, pe care o cunostea in mare masura.
Si cartile cu activitati pentru prescolari i-au placut, chiar daca acestea sunt mai mult caietele copiilor decat carti, tot e un bun punct de plecare pentru cartile de mai tarziu.
Si cartile de povesti si cu imagini de colorat au fost foarte utile. Mai coloreaza dar o intereseaza si firul povestirii, a revenit la ele cand a invatat sa citeasca si ii place sa-i citeasca lui Andrei (3 ani), chiar daca acesta o mai necajeste si, neavand rabdare prea mult timp, ii mai trage de carte, mai incearca sa o mazgaleasca, dar nici ea nu renunta cu una cu doua
In clasa intai, prima carte mai mare pe care a citit-o integral a fost Sahul pentru copii, o carte mare, gen album, foarte ilustrata si cu fonturi prietenoase. Nu am fortat-o sa citeasca aceasta carte Ne tot baraie sa jucam sah cu ea si ii tot explicam ca mai are de invatat, cand a vazut cartea in magazin a indragit-o si i-am luat-o, convinsa fiind ca o sa i-o citesc eu. Dar am vazut ca se poate si altfel. Aveam o intelegere: ea citea o pagina si apoi eu una, sau chiar doua. Si a citit-o si recitit-o integral

Micul print

A mai citit Micul print, nu cu aceeasi pasiune ca la cartea de sah dar a citit-o Si povestile lui Andersen le-a citit, in mare parte.Degetica e favorita ei, a citit-o in diferite editii, la inceput cu multe ilustratii si mai putin text, dar a ajuns si la varianta integrala. Si Peter Pan, cartea favorita a lui Andrei, a citit-o, dar in varianta Adevarul.
Ca tema de vacanta are, printre altele, sa citeasca o carte cu povesti foarte scurte – 1-2 pagini pentru o poveste, Mai spune o poveste parca se numeste. Ii place si parca o citeste in joaca.
Sunt convinsa ca alti copii de varsta ei au citit mai mult dar fiecare copil are stilul sau si nu vreau sa o fortez prea tare si sa transformam cititul, care acum este o placere, intr-o corvoada sau chiar pedeapsa.

Voi cum ati procedat cu copiii vostri? Nasica, voi ce cititi?:)

Sursa foto

Later edit: Au raspuns foarte frumos la leaspa si alti parinti: aici si aici.

Daca ati scris pe tema dati-mi un semn, va rog. Multumesc!

Da, mi-a placut Simbolul pierdut al lui Dan Brown. Nu pentru ca e la moda, ci pentru ca imi place genul asta de carti: simboluri, coduri, istorie. Stiu ca sunt foarte multi cei carora nu le place. Gusturile nu se dicuta, nu?
Daca nu ti-a placut Codul lui Da Vinci nu vad de ce ti-ar placea Simbolul pierdut. Poate ca prima poate parea ceva mai reusita, dar eu cred ca amandoua sunt la fel de bune. Prima era deschizatoare de drumuri si se lega de simboluri istorice mai cunoscute decat ultima. Despre Louvru stim cu totii mai multe decat despre Washington. Ambele carti poate cam violente dar nu asta e piesa centrala si poti usor sa vezi dincolo de asta. Read this article »

Astept cu nerabdare sa citesc Supleantul, aparut azi cu Jurnalul.

Jurnalul Naţional: Vă este teamă de exigenţele publicului cititor de astăzi? De judecata oamenilor tineri, care atunci nici nu erau născuţi?
● Petru Popescu: Mi-e teamă că publicul de azi visează mai puţin decât publicul de atunci, deci n-are nevoie de poveştile mele care să-şi hrănească iluziile. Dar sper că mă înşel.

Sa vedem cum o gasesc.

Chiar daca sunt pe fuga si n-am mai apucat sa scriu despre ultimele carti citite, care mi-au placut foarte mult (cartea Mironei si Calimera) recomand testul de la itsybitsy: Ce fel de cititor esti?

M-a binedispus si mi-a amintit sa caut carti de pus in bagaje.

E vremea vacantelor. Mai mult timp pentru relaxare, meditatie, si, de ce nu, pentru citit. Daca vrei sa castigi o carte interesanta nu ocoli concursul Curcubeu.com!

Succes si vacanta placuta!

Cum am aflat ca a aparut in librarii (am citit intr-o revista, Felicia cred) am dat fuga pe net sa mi-o comand. In afara de Viata de caine care nu mi-a placut in mod special, toate celelalte carti ale lui Peter Mayle sunt amuzante, relaxante, de vacanta, cu dragoste pentru Franta. Read this article »

De ce imi place Jamie? Pentru pasiunea cu care gateste, as putea spune. Pentru ca se distreaza foarte tare cand gateste si trateaza cu aceeasi importanta si somonul si urzicile, pentru ca indruma atatia copii sa-si gaseasca drumul in viata. ma rog, sunt destule in favoarea lui, despre altceva vroiam insa sa vorbesc.

Am de multa vreme in casa cartea lui Sa gatim cu Jamie- Cum sa devii un bucatar mai bun.Am rasfoit-o de multe ori, am incercat cateva retete si ma tenteaza multe sa le incerc. Nu am citit-o insa niciodata pana la capat. Read this article »

Cartea am citit-o cu cateva luni in urma dar nu am apucat sa povestesc desprea ea. De curand am vazut si filmul, doar o parte din el, si mi-am reamintit povestea. Cartea este mult mai aproape de sufletul meu decat Educatie Sentimentala, de ex, pe care cu greu am reusit sa o termin, dupa ce am abandonat-o de multe ori. Read this article »

Chiar in Saptamana Mare a Pastelui am citit cartea, moment cum nu se poate mai bun. Un roman realist, un subiect cutremurator, despre lupta vesnica dintre material si spiritual.
Actiunea se petrece intr-un sat din Grecia aflat sub stapanire otomana.Satenii s-au resemnat de mult cu ocupatia, cu aga si al sau Iusufaki, acceptandu-le cu intelegere toanele, chiar daca e vorba de femeile lor, umilinte sau chiar torturi, toate pentru binele general, asa cum il percep ei. Pe acest fundal rolul lu Manolis, un biet ciobanel, si al prietenilor sai, de aparatori ai credintei, ai invataturilor lui Hristos, devine dramatic, ei jucand rolul apostolilor si martirilor ce vor fi jertfiti in incercarea lor de arata drumul drept.

Romanul a fost si ecranizat, cu numele Celui qui doit mourir 1957, imi doresc foarte mult sa vad si filmul.

Cum e si normal un asemenea subiect naste foarte multe controverse, Kazantzakis fiind acuzat de blasfemie, insa e pacat sa ratati cartea.