Da, mi-a placut Simbolul pierdut al lui Dan Brown. Nu pentru ca e la moda, ci pentru ca imi place genul asta de carti: simboluri, coduri, istorie. Stiu ca sunt foarte multi cei carora nu le place. Gusturile nu se dicuta, nu?
Daca nu ti-a placut Codul lui Da Vinci nu vad de ce ti-ar placea Simbolul pierdut. Poate ca prima poate parea ceva mai reusita, dar eu cred ca amandoua sunt la fel de bune. Prima era deschizatoare de drumuri si se lega de simboluri istorice mai cunoscute decat ultima. Despre Louvru stim cu totii mai multe decat despre Washington. Ambele carti poate cam violente dar nu asta e piesa centrala si poti usor sa vezi dincolo de asta. Read this article »

Astept cu nerabdare sa citesc Supleantul, aparut azi cu Jurnalul.

Jurnalul Naţional: Vă este teamă de exigenţele publicului cititor de astăzi? De judecata oamenilor tineri, care atunci nici nu erau născuţi?
● Petru Popescu: Mi-e teamă că publicul de azi visează mai puţin decât publicul de atunci, deci n-are nevoie de poveştile mele care să-şi hrănească iluziile. Dar sper că mă înşel.

Sa vedem cum o gasesc.

Chiar daca sunt pe fuga si n-am mai apucat sa scriu despre ultimele carti citite, care mi-au placut foarte mult (cartea Mironei si Calimera) recomand testul de la itsybitsy: Ce fel de cititor esti?

M-a binedispus si mi-a amintit sa caut carti de pus in bagaje.

E vremea vacantelor. Mai mult timp pentru relaxare, meditatie, si, de ce nu, pentru citit. Daca vrei sa castigi o carte interesanta nu ocoli concursul Curcubeu.com!

Succes si vacanta placuta!

Cum am aflat ca a aparut in librarii (am citit intr-o revista, Felicia cred) am dat fuga pe net sa mi-o comand. In afara de Viata de caine care nu mi-a placut in mod special, toate celelalte carti ale lui Peter Mayle sunt amuzante, relaxante, de vacanta, cu dragoste pentru Franta. Read this article »

De ce imi place Jamie? Pentru pasiunea cu care gateste, as putea spune. Pentru ca se distreaza foarte tare cand gateste si trateaza cu aceeasi importanta si somonul si urzicile, pentru ca indruma atatia copii sa-si gaseasca drumul in viata. ma rog, sunt destule in favoarea lui, despre altceva vroiam insa sa vorbesc.

Am de multa vreme in casa cartea lui Sa gatim cu Jamie- Cum sa devii un bucatar mai bun.Am rasfoit-o de multe ori, am incercat cateva retete si ma tenteaza multe sa le incerc. Nu am citit-o insa niciodata pana la capat. Read this article »

Cartea am citit-o cu cateva luni in urma dar nu am apucat sa povestesc desprea ea. De curand am vazut si filmul, doar o parte din el, si mi-am reamintit povestea. Cartea este mult mai aproape de sufletul meu decat Educatie Sentimentala, de ex, pe care cu greu am reusit sa o termin, dupa ce am abandonat-o de multe ori. Read this article »

Chiar in Saptamana Mare a Pastelui am citit cartea, moment cum nu se poate mai bun. Un roman realist, un subiect cutremurator, despre lupta vesnica dintre material si spiritual.
Actiunea se petrece intr-un sat din Grecia aflat sub stapanire otomana.Satenii s-au resemnat de mult cu ocupatia, cu aga si al sau Iusufaki, acceptandu-le cu intelegere toanele, chiar daca e vorba de femeile lor, umilinte sau chiar torturi, toate pentru binele general, asa cum il percep ei. Pe acest fundal rolul lu Manolis, un biet ciobanel, si al prietenilor sai, de aparatori ai credintei, ai invataturilor lui Hristos, devine dramatic, ei jucand rolul apostolilor si martirilor ce vor fi jertfiti in incercarea lor de arata drumul drept.

Romanul a fost si ecranizat, cu numele Celui qui doit mourir 1957, imi doresc foarte mult sa vad si filmul.

Cum e si normal un asemenea subiect naste foarte multe controverse, Kazantzakis fiind acuzat de blasfemie, insa e pacat sa ratati cartea.

Am ajuns in scurta vacanta la Caracal si, in special la teatrul de curand redeschis. La invitatia nasicai am vazut cu Mara Prostia Omeneasca – Teatrul National Marin Sorescu din Craiova. Sala arhiplina, chiar daca era a doua reprezentatie din ziua respectiva. Ne-a placut foarte mult spectacolul, evident si sala
Multumim,nasica .

Teatru Caracal

Later edit: Am cumparat si Povesti de Ion Creanga cu Prostia Omeneasca din Colectia Cartea de acasa, deabia astept sa i-o citesc Marei.

Redau, din memorie, o intamplare din Fii un bun parinte! Marshall Rosenberg:

Un baiat de 12 ani merge pentru prima oara la o scoala de stat. Tatal, autorul cartii, il intreaba cum a fost in prima zi. Copilul povesteste: cum am intrat in clasa m-a intampinat un profesor care a exclamat: vai, ce fetita avem aici! (baiatul avea parul pana la umeri). Si, cum ai reactionat? il intreaba tatal sau. Pai, m-am gandit asa cum m-ai invatat tu.Cand oamenii imi vorbesc asa incerc sa inteleg ce simt si ce au nevoie fara sa-i judec.Sa aud doar sentimentele si nevoile. M-am gandit cat de frustrat trebuie sa fie si m-am uitat mai bine la el. Era chel. Chiar mi-a parut rau de el..