De curand a inceput si Andrei sa reuseasca sa coloreze. Si pana acum a colorat dar fara legatura cu modelul propus:) Poate ca-l mosteneste pe taica’su, care intrebat fiind ce reprezinta mazgaleala sa a raspuns foarte sigur pe el: serpi incolaciti. Si la urma urmei, noi adultii habar nu avem sa intelegem desenele copiilor, nu degeaba am recitit de curand Micul Print.
Sa revenim. Daca prichindelul dvs e interesat de colorat incercati povestile lui Jester. Povestea e amuzanta, personajele haioase, copiii au de colorat propria lor carte Mara il cunostea de mult pe Jester, acum il descopera si Andrei si e foarte incantat.

Azi va invit la concurs. Pentru ca am tot scris de placerea lecturii pentru copii iata ca pe curbubeu.com puteti castiga o carte pe care sa i-o cititi prichindelului vostru.

Succes!

Foarte multe discutii pe tema asta – de ce nu mai sunt copiii in fata blocului.

Sigur ca si eu am crescut in spatele blocului. Uram vacantele pentru ca cei mai multi copii plecau la bunici si eu ramaneam cam singura pe langa bloc. Dar ma gandesc cu groaza sa-mi las copiii la joaca pe langa bloc. Locuim in zona centrala, cat de cat. In fata blocului e o parcare si un mic paculet, doar cu niste banci. In permanenta stau tigani care scuipa seminte. Pe seara in zona sunt fetele vesele la produs, si baieti veseli care le supravegheaza de la distanta. Am vazut de-a lungul vremii razii, politie, dar naravul nu se schimba. Si probabil e vad bun, nu renunta la el. Read this article »

La 2-3 ani, cand ii spuneam Marei sa manance ficatzel urla ca din gura de sarpe, ca ea nu manancaaaaaa cateeeeeeeeeeeeeel! )

A trecut vreme pana a inteles ca ficatul/ficatzelul este un organ al corpului si ca oamenii mananca ficat de pui, porc sau vita, fara legatura cu simpaticul catel.

Azi (7 ani jumate) o surprind cu placere  cum il invata pe Andrei (3 ani jumate): “mananca ficatel, e alintu’de la ficat, un organ al corpului. Cand ne lasa mama la Piticlick iti arat si inima si alte organe, daca vrei.”

Ma bag si eu in seama la o leapsa pentru ca e un subiect care ma intereseaza foarte tare. Bineinteles ca ne-am dori sa-i vedem pe copiii nostri citind cat mai mult si sigur ca daca stam cu mainile incrucisate si asteptam sa-i apuce cheful cred ca vom avea o mare dezamagire.
Eu pot sa vorbesc pentru copii relativ mici, Mara are 7 ani si jumatate. Pentru copiii mai mari cred ca e putin diferita abordarea.
In primul rand copiii sunt tentati sa-i imite pe adultii din jurul lor. De aceea cred ca e important sa te vada citind, sa stie ca iti place sa citesti si sa fie si el tentat sa afle ce e asa interesant la o carte. Dupa ce ii trezesti interesul trebuie sa gasesti carti portivite cu varsta si care sa-i placa intradevar. Nu e obligatoriu sa-i placa aceleasi carti care iti placeau tie la varsta lui sau care plac altor copii de varste asemanatoare. Si, ca in orice abordare a copiilor, cel mai important e sa fii perseverent si sa ai rabdare. Nu-l atrage cartea propusa de tine gasesti alta, o va citi si pe aceasta mai tarziu, cand va fi mai deschis.
Mara a indragit de la 2 ani carti de genul: Primele mele 1000 de cuvinte, apoi sa invatam culorile, formele, ceasul. Evident ca la inceput doar le-a admirat, ma intreba de fiecare desen, uneori de nenumarate ori, dar a ajuns sa le “citeasca” singura si sa fie foarte mandra de asta. Au urmat carti de povesti foarte scurte si foarte ilustrate, carti de povesti cu abtibilduri in locul unor cuvinte, aceste fiind foarte utile in diferite etape. La inceput ii citeam eu povestea si ea lipea abtibildurile in locurile corespunzatoare, mai tarziu, dupa ce a invatat sa citeasca ii era usor sa citeasca de aici, fonturile erau mari si unele cuvinte erau ilustrate, deci mult mai usor pentru ea. Si cartile mici de povesti, care aveau atasat un animalut (tin minte un purcelus si un cal, de plus, ce scoteau capul prin pagini) au atras-o. La inceput se juca cu animalutul in timp ce-i citeam eu povestea, mai tarziu era foarte bucuroasa ca poate ea sa citeasca singura povestea respectiva, pe care o cunostea in mare masura.
Si cartile cu activitati pentru prescolari i-au placut, chiar daca acestea sunt mai mult caietele copiilor decat carti, tot e un bun punct de plecare pentru cartile de mai tarziu.
Si cartile de povesti si cu imagini de colorat au fost foarte utile. Mai coloreaza dar o intereseaza si firul povestirii, a revenit la ele cand a invatat sa citeasca si ii place sa-i citeasca lui Andrei (3 ani), chiar daca acesta o mai necajeste si, neavand rabdare prea mult timp, ii mai trage de carte, mai incearca sa o mazgaleasca, dar nici ea nu renunta cu una cu doua
In clasa intai, prima carte mai mare pe care a citit-o integral a fost Sahul pentru copii, o carte mare, gen album, foarte ilustrata si cu fonturi prietenoase. Nu am fortat-o sa citeasca aceasta carte Ne tot baraie sa jucam sah cu ea si ii tot explicam ca mai are de invatat, cand a vazut cartea in magazin a indragit-o si i-am luat-o, convinsa fiind ca o sa i-o citesc eu. Dar am vazut ca se poate si altfel. Aveam o intelegere: ea citea o pagina si apoi eu una, sau chiar doua. Si a citit-o si recitit-o integral

Micul print

A mai citit Micul print, nu cu aceeasi pasiune ca la cartea de sah dar a citit-o Si povestile lui Andersen le-a citit, in mare parte.Degetica e favorita ei, a citit-o in diferite editii, la inceput cu multe ilustratii si mai putin text, dar a ajuns si la varianta integrala. Si Peter Pan, cartea favorita a lui Andrei, a citit-o, dar in varianta Adevarul.
Ca tema de vacanta are, printre altele, sa citeasca o carte cu povesti foarte scurte – 1-2 pagini pentru o poveste, Mai spune o poveste parca se numeste. Ii place si parca o citeste in joaca.
Sunt convinsa ca alti copii de varsta ei au citit mai mult dar fiecare copil are stilul sau si nu vreau sa o fortez prea tare si sa transformam cititul, care acum este o placere, intr-o corvoada sau chiar pedeapsa.

Voi cum ati procedat cu copiii vostri? Nasica, voi ce cititi?:)

Sursa foto

Later edit: Au raspuns foarte frumos la leaspa si alti parinti: aici si aici.

Daca ati scris pe tema dati-mi un semn, va rog. Multumesc!

Stiti deja ca ma invart prin parcuri destul de des:) Ce-mi aud urechile insa, greu de povestit de multe ori. Mi-e foarte greu sa inteleg uneori “lumea adultilor”care se invarte in jurul copiilor. Trecem fara comentarii peste fumul gros de tigara sau cojile de seminte cu care adultii, in grija lor parinteasca, isi inconjoara copiii aflati la locul de joaca. Poate fumul e tigara alunga tantarii, cine poate stii exact?

Sa revenim la perle culese din parc. Un tata suparat il scotea pe fiu din parc, spunand: “Nu te mai aduc in parcul asta, aici sunt numai copii tampiti.”

Dar alta e capodopera, o imagine pe care cu greu pot sa o uit: un tata tinerel, plin de muschi, striga si ameninta un pusti cam de 7 ani: “Daca te mai apropii de fi-mea iti sparg fata ma’ , ai inteles? Te sparg, dobitocule. De ce o impingi?”

Ce-i invatam noi pe copiii astia in situatii de genul asta?

Citeam zilele trecute undeva de Tintar. Ce amintiri placute ma leaga de tintar.. Aveam probabil 6-7 ani si jucam tintar in fiecare zi cu o matusa venita in vizita la niste rude. In grupul de vecini si prieteni de la noi de la bloc eram cea mai mica, cu 4 ani mai mica decat cel mai mic din grup. Asa ca, in general, eram exclusa de la cele mai multe jocuri si ma tineam ca un catelus dupa ei. Matusa aceasta, de care o sa-mi amintesc mereu cu drag, nu se plictisea niciodata jucandu-se cu mine si am fi jucat la nesfarsit tintar

Voi ce jocuri din copilarie va amintiti?

Inutil sa va mai spun ca Herastrau e favoritul meu. E printre putinele locuri din Bucuresti unde uiti de oras, te plimbi si-ti imaginezi ca esti unde vrei, la munte, pe malul lacului, ba chiar la mare daca urmaresti pescarusii ceva vreme sau daca faci o plimbare cu vaporasul.

Dar sa revenim la distractiile pentru copii, ca asta era subiectul. Locul de joaca pentru copii e ok, chiar daca noi l-am gasit inundat. Read this article »

Parcul de la Izvor nu e deloc printre parcurile mele favorite. Copacii inca mici cu greu iti pot da o idee de aer curat in centrul orasului. Iar daca e soare risti o insolatie daca stai mai mult de jumatate de ora.

Insa, de ceva vreme, anticul loc de joaca a fost refacut. Acum troneaza un castel cu turnulete, tobogane , tunele, leagane, bicicleta circulara, mese de ping pong, chiar cateva aparate de fitness pentru adulti, motiv pentru care devine destul de usor favoritul .

Si nici nu are nisip, asa cum a fost un trend in parcuri pana de curand, de te intoceai acasa cu nisip si in dinti. Lui Andrei ii place la nebunie podul suspendat, Marei toboganele inalte. Read this article »