Cuvintele sunt total de prisos. Traim in secolul supervitezei cu mentalitati de preistorie. In timp ce lumea civilizata se lupta sa descopere leacul impotriva unor maladii necrutatoare, sa viziteze noi planete sau sa puna in practica teleportarea  la noi se moare din cele mai absurde cauze – o luxatie la picior, o injectie, infectii intraspitalicesti si multe altele de gen. In general se moare de nepasare si suntem total neputinciosi in fata acestei maladii, mai necrutatoare decat ebola .

Noi suntem tara in care mamelor ce-si pierd pruncii li se spune cu nonsalanta: esti tanara, faci altul..Ce mai e de zis in acest caz? Iti vine doar sa urlii, ca sa te eliberezi de  durerea care te sufoca.

La scurt timp dupa o asemenea nenorocire noi facem conferinte ca sa ne felicitam cat de bine am actionat. Nu conteaza victimele, nu ne intereseaza suferinta, noi am fost exemplari.

Si ce e mai crunt e ca nu putem face nimic sa oprim odata nebunia asta. Vorbim, vorbim, gasim vinovati si-i condamnam, mai mult in sinea noastra si  dar doar sa ne eliberam si sa capatam putere sa mergem mai departe. Si mergem mai departe, traind doar cu speranta ca nu ni se va intampla si noua, rudelor sau prietenilor nostri.

Am vazut ca circula o leapsa despre top 20 lucruri care-ti plac sau ceva de gen. Stau foarte rau la contabilizare Iar  la clasamente stau si mai rau.

Sigur ca cel mai mult imi place sa-mi petrec timpul cu cei dragi. Sa calatorim, sa citim, sa gatim, sa mancam, sa ne jucam, sa ne plimbam, sa facem baloane de sapun. Sa bem o cafea buuna, sa cautam buchetul intr-un pahar de vin, sa ascundem ciocolata cea mai neagra )

Si cand te gandesti ca in copilarie imi doream sa devin musafir cand o sa fiu mare ) Tare mult mi-a luat pana mi-am dat seama ca musafir de atunci insemna turist

Voua ce va place?

Aseara am reusit sa duc la centrul din Auchan sacul cu eletrocasnice mici pe care-l pregatesc de multa vreme. Becuri, baterii, un aparat radio, o tastatura. Le strang de mult timp dar tot uit sa le duc la centru. Mi-aduc aminte ca , in Grecia, prin marile orase erau suporti pentru colectat bateriile folosite la tot pasul, chiar si in piata sau baruri.
La fel asteapta si sacul cu sticle si borcane, care creste vazand cu ochii. Mi-ar fi atat de simplu sa le duc la ghena, ca doar e la 2 pasi, dar sincer imi pare rau de atata irosire.
Cu hartia e mai usor, cand se strange o punga/sac mai mare ma duc fuguta la tomberonul de hartie ca aduna praf si ma incomodeaza mai tare
Si cu peturile am rezolvat-o mai usor, avem un vecin caruia ii dam saptamanal sacul plin, ca le foloseste. Nu-mi e prea clar la ce le foloseste, cert e ca nu le strange sa le arunce.
Voi unde duceti bateriile, hartiile, peturile?

Azi ascultam muzica:)

Deja e mai bine, nu?

De multa vreme caut metode eficiente pentru a invata engleza. De nenumarate ori m-am pus cartile in brate si m-am apucat de treaba. De tot atatea ori am abandonat ideea. Cel mai mult cred ca am parcurs unu si jumatate din cele 4 volume ale mele, antice si de demult. De fiecare data ma simteam penibil ca My flowers are beautiful din Jandarmul la NY. Read this article »

Citeam zilele trecute undeva de Tintar. Ce amintiri placute ma leaga de tintar.. Aveam probabil 6-7 ani si jucam tintar in fiecare zi cu o matusa venita in vizita la niste rude. In grupul de vecini si prieteni de la noi de la bloc eram cea mai mica, cu 4 ani mai mica decat cel mai mic din grup. Asa ca, in general, eram exclusa de la cele mai multe jocuri si ma tineam ca un catelus dupa ei. Matusa aceasta, de care o sa-mi amintesc mereu cu drag, nu se plictisea niciodata jucandu-se cu mine si am fi jucat la nesfarsit tintar

Voi ce jocuri din copilarie va amintiti?

3,2, 1 plecam:) Thassos, de data asta. Sigur ca nu mai am rabdare.
Va tin la curent! Dan va scrie mai des in vacanta, voi scrie si eu cate ceva aici sau pe prinlume.ro .
Vacanta placuta tuturor!

Dupa atata vreme in care uram trezitul dimineata iata ca am ajuns sa-mi placa foarte mult. Parca si copiii se trezesc mai usor, nici eu nu mai sunt asa stresata ca intarziem si nu-i mai terorizez o data pe minut ”haideti mai repede”. Inca nu e atat de cald si sufocant, stradutele pe care bantuim spre scoala si gradi inca nu’s aglomerate, din loc in loc isi face simtita Mierea ursului, ceva soc intarziat si cativa tei razleti timpurii. Orasul asta e chiar frumos dimineata. Ce bine ar fi ca ziua noastra sa fie toata asa!
Abia cand ma intorc spre bulevard reincepe nebunia orasului: sirene, claxoane, nervi, blocaje, fum, miros de canale.

Din pacate nu gasesc pe nicaieri melodia ce-mi
Asculta mai multe audio Muzicarasuna in cap, ma multumesc si cu asta, chiar de nu mai e primavara.

Dupa care va urma ” e atat de cald incat, umbla descheiat la gat cocostarcul gat sucit…” , dupa cum ne spunea Mara zilele trecute

Am o frumusete de nepotica. Sa ne traiasca! Lavinia Maria.
De cand o asteapta Mara, inca dinainte de a fi in plan:)

Read this article »