Salcamul (Robinia pseudoacacia) este originar din America de Nord, de unde s-a raspandit in toata Europa si Asia. In Romania, salcamul a fost adus de turci, prin anul 1750, mai antai in sudul tarii, de unde s-a raspandit an toata tara, atat ca arbore spontan, cat si plantat an liziere masive sau, izolat.

Salcamul infloreste in a doua jumatate a lunii mai. Florile raman deschise 8-12 zile, iar secretia nectarului este apreciabila din momentul in care temperatura noptilor depaseste 14°C, mai ales in zone apropiate de o sursa de apa, pentru a contribui la ridicarea umiditatii relative a aerului. Fructele salcamului sant pastai, ca orice specie din familia leguminoaselor. In scopuri medicinale, florile se recolteaza an faza de maxima dezvoltare, numai pe vreme insorita si se usuca la umbra, in straturi subtiri, in incaperi bine aerisite sau in podurile caselor acoperite cu tabla. Prin uscare, se obtine un randament de 1 kg de flori uscate din 7 kg de flori proaspete.
Continutul chimic al florilor este foarte divers, cu glicozizi flavonici (robinina, acaciina), taninuri, glucide, acizi organici (cafeic, clorogenic), mucilagii, ulei volatil. Florile proaspete contin un ulei eteric complex folosit an parfumerie.
Contra afectiunilor sistemului nervos

Proprietatile terapeutice ale preparatelor din flori de salcam dau posibilitatea interventiilor in tratarea multor boli, mai ales in afectiunile sistemului nervos si in boli digestive si pulmonare. Sunt binecunoscute efectele antitusive, antispasmodice ale tractului respirator, emoliente ale secretiilor bronsice, antiseptice, antinevralgice, calmante, usor sedative. Efectele vindecatoare ale florilor de salcam se exercita la toate persoanele, indiferent de varsta. Actiunile asupra sistemului nervos se manifesta prin capacitatea de a linisti, de a calma si de a tonifia organismul aflat in diferite stari nevrotice. Produsele din flori de salcam sunt utilizate in multe afectiuni psihosomatice care apar drept consecinte directe ale unor tensiuni sufletesti: stari conflictuale frecvente, cu tendinte de agresivitate si criticism exagerat; accese de manie si iritabilitate psihica; crampe musculare de natura nervoasa; epuizare nervoasa si a fortei fizice si intelectuale, degradand pana la insomnii, stari de anxietate si depresie psihica prelungita; reactii necontrolate la stari stresante, dureri de cap si migrene pe fond de stres; tulburari de memorie, de echilibru si de vaz, ajungand, in unele cazuri, la eruptii herpetice pe piele; tulburari de apetit, cu lipsa poftei de mancare sau cu foame excesiva, produse de o stare de gol afectiv, respectiv o lipsa a “hranei sufletesti”.
Din experiente indelungate, s-a constatat ca aceste afectiuni ale sistemului nervos dereglat se pot trata prin: inhalarea parfumului florilor de salcam, cu efecte linistitoare asupra psihicului, recomandandu-se scurte plimbari prin preajma salcamilor infloriti; aromatizarea camerei bolnavului cu buchete de flori proaspete; consumul unei infuzii din flori uscate (1 lingura la 200 ml apa clocotita) luata in 3 reprize pe zi, intr-o cura de 3 saptamani, inlocuind total apa de baut; consumul zilnic al unui macerat la rece din flori tinute 2-3 zile an miere de albine, luand cate 3-5 lingurite pe zi; tinctura din 20 g flori uscate care se macereaza in 100 ml de alcool 70°, timp de 10-14 zile, din care se iau, zilnic, de 2 ori cate 10 picaturi. Infuzia din flori de salcam inlatura “arsurile” de stomac”. In tratamentul bolilor aparatului digestiv, de multa vreme este cunoscuta actiunea benefica a florilor de salcam asupra gastritei hiperacide, mai ales cea aparuta pe un fond de nervozitate, la acest efect contribuind glicozizii flavonici, care actioneaza ca hipoacidifianti.

Bune efecte se constata in combaterea “arsurilor” de stomac (pirozis), aparute mai ales noaptea, cu localizari retrosternale, datorate hiperaciditatii. De asemenea, sunt atenuate durerile in ulcerul gastric si duodenal, in gastralgii hiperclorhidrice, reflux gastro-esofagian, indigestii dupa mese copioase cu alimente grase, in insuficienta hepatica, crampe abdominale si hernie hiatala. La copii, florile de salcam pot avea efecte benefice in diareea acida sau varsaturi de lapte, precedate de agitatie. Tratamentele acestor boli digestive se pot face cu incredere, folosind o infuzie din amestec, in parti egale, cu flori de salcam si frunze de dud bogate an carbonat de calciu, cu efecte alcalinizante, de reducere a hiperaciditatii gastrice; se pune o lingurita din amestec in 250 ml apa clocotita, se infuzeaza acoperit 10-15 minute si se beau doua ceaiuri pe zi, dupa mesele principale, in cure de lunga durata.

Combaterea bolilor pulmonare

In cursul zilei, in locul apei potabile sau a sucurilor, este recomandat sa se consume apa din flori de salcam (o mana de flori uscate se macereaza la rece, minim 8 ore, intr-un litru de apa curata de izvor). In bolile aparatului respirator, florile de salcam sant eficiente la combaterea tusei convulsive si astmatice, raceli, viroze, raguseala, infectii acute ale cailor respiratorii, astm bronsic. Tratamentul acestor afectiuni se face cu ceai din flori de salcam, care actioneaza asemanator cu supa de pasare, ce s-a dovedit a fi un aliment cu mare valoare nutritiva dar si cu deosebita eficienta in reducerea proceselor inflamatorii, calmarea tusei, a stranutului si a secretiilor nazale. Este demn de subliniat, ca in cazul bolilor pulmonare nu trebuie neglijat consumul ceaiul de salcam, iar in alimentatie sa se consume supe de pasare, cel putin la o masa pe zi. Datorita continutului ridicat in flavone si robinozide, infuzia din flori de salcam actioneaza cu efecte diuretice, antiinflamatoare, de reducere a continutului de uree din sange si de calmare a durerilor reumatice sau a nevralgiilor dentare.

Prof.univ.dr. Constantin I. Milica, doctor an fiziologie vegetala, specialist in fitoterapie

www.evenimentul.ro